În urma aplicării legilor funciare începând cu anul 2000 şi pâna în prezent, tipul de proprietate a cunoscut modificări majore. Astfel, la ora actuală, în urma retrocedărilor către proprietari, pe raza parcului situaţia se prezintă dupa cum urmează:
- 22 comune proprietare deţin 53,25 % ;
- Statul Român deţine 5,54 %;
- Persoane fizice 26,29 ha;
- Parohia Ortodoxă Moisei 2,0 ha;
- Intravilan 21,6 ha.
Mozaicul de proprietăţi, întrepătrunse şi fragmentate în mai multe locaţii pe suprafaţa mare a parcului, arondarea acestuia pe raza a două judeţe, 22 comune proprietare, 15 ocoale silvice care administrează fondul forestier, 10 fonduri cinegetice care se suprapun parţial pe raza parcului, presiunea antropică asupra fondului forestier şi faunei cinegetice în urma disponibilizărilor din minerit, sunt doar o parte din multiplele probleme cu care administraţia se confruntă.
Modalitatea de administrare a fondului forestier pe proprietăţi şi nu pe unităţi de producţie, prin structuri proprii şi de stat, a făcut ca în prezent pe raza parcului să se suprapună parţial 15 ocoale silvice (3 din cadrul RNP-Romsilva şi 12 structuri private ale primăriilor). Modul de administrare dispersat (ex. pe Valea Anieşului există 5 proprietari şi 5 administratori de fond forestier), face ca atât paza cât şi activitaţile specifice ale administraţiei parcului să fie mult îngreunate.
Există deficienţe de comunicare cu primăriile proprietare de fond forestier, care deţin suprafeţe incluse în zona de protecţie strictă şi protecţie integrală, pentru care nu au fost asigurate compensaţii până în prezent, deşi sunt prevăzute în Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic. Neacordarea acestor compensaţii este motivul care generează tensiuni, nemulţumiri şi dispute pe această temă în cadrul tuturor întrunirilor organizate cu proprietarii, cu atât mai mult cu cât aceştia sunt obligaţi să plătească din bugetul propriu cheltuielile de administrare şi pază a acestor suprafeţe incluse în parcul naţional. Cuantumul despăgubirilor pe care Statul Roman trebuie sa îl asigure anual proprietarilor de fond forestier, se ridică la valoarea de 7 787 950 lei.
Presiunea antropică este ridicată, atât asupra fondului forestier (în scopul extragerii masei lemnoase), cât şi asupra pajiştilor alpine (practicarea turismului cu mijloace nepermise: offroad, enduro, atv; paşunatul în zonele nepermise), la care se adaugă braconajul, extragerea resurselor neregenerabile din zone restricţionate, poluarea cu deşeuri menajere, instalarea culegătorilor de produse accesorii ale pădurii în „tabere" în interiorul parcului, amenajările ilegale de drumuri şi construcţii.